"În esenţă, România este frumoasă, dar chipul îi este acoperit de murdărie" – Dan Puric

La aniversară, de (către) mi…ne (scu)

La aniversară, de (către) mi…ne (scu)

Dragii mei, România Nefiltrată împlineşte astăzi o lună. Merit o alună! Vă mulţumesc (astăzi vorbesc la plural, care este) pentru cele peste 1500 de vizualizări pe site şi cele aproape 300 de aprecieri pe pagina de Facebook. Să vă explic puţin cum am “demarat” din vârful patului acest… proiect, să-i zic.

În toiul unei plictiseli de după-amiază mi-au venit în minte vreo două versuri (da, mai aştern şi poezii, din când în când), am completat “opera” şi am evaluat-o. Naşpa. Cu toate acestea, m-a străfulgerat ideea unui blog de profil. Mai cochetasem cu lansarea unei pagini de Facebook, dar n-am dus nimic la final. “Dar stai, mă, puţin!”, zic eu. Lumea are nevoie de ceva mai practic, că lovele sunt peste tot. Tocmai ce mă întorsesem de pe Transalpina, aşa că deja aveam un plan pentru prima postare. Ok, ce platformă să aleg? Nu o să fac reclamă aici celor de la Blogger (ups, le-am spus numele), dar mă gândisem şi la ei. Irelevant, oricum nu mă pricepeam la nicio varianta. Am rămas totuşi la WordPress. România Nefiltrată a avut un botez anevoios. I-am şters literele de vreo cinci ori, până să consider că e un nume acceptabil. După completarea primelor câmpuri, mă vedeam deja făcând trafic (nu din ăla la care te gândeşti tu, ci vizualizări). Vezi să nu! A durat vreo două ore să înţeleg ce este o temă, am înjurat în tot acest timp şi am vrut să dau blogul în… bară. Bara de pe Desktop, normal. A durat apoi câteva zile să cosmetizez înfăţişarea site-ului şi am tot făcut modificări. Între timp, gheaţa fusese spartă: v-a plăcut!

De ce România? Să o iau invers: am văzut o mică parte din Europa, cu locuri fermecătoare, unele chiar neaşteptat de ofertante (vizitaţi Belgradul!), însă am simţit că pot fi mai pătimaşă, implicit mai convingătoare, prezentând această ţară cu varii reliefuri, poveşti de spus, mâncăruri şi oameni care să spună poveştile. Aşa cum este, nefiltrată. Pentru că mulţi nu mai punem preţ pe ea în contextul politic şi economic actual. Suntem blazaţi/frustraţi/plictisiţi/obosiţi prin spatele vreunui birou, în scobitura vreunui fotoliu, în fundul (scuzaţi) vreunei grădini, uitând că până la proba contrarie, avem o singură viaţă. Înţeleg perfect cazul celor care nu pot călători mult din cauza situaţiei financiare şi sunt furioasă pe cei care nu ies din casă, deşi îşi pot permite. Cu toate acestea, mă puteţi citi oricine aţi fi (m-aş bucura să ofer momente celor care nu au posibilitatea de a merge pe urmele mele), dar şi mai important de reţinut este că nu sunt “de bani gata”. Locurile prin care trec şi pe care le promovez sunt de bun simţ şi din acel punct de vedere. De aceea afişez mereu oferta de cazare, preţul preparatelor culinare sau al diverselor distracţii. Ceea ce rămâne, însă, este de nepreţuit.

N-am hoinărit niciodată cu gândul să împărtăşesc multor oameni impresiile mele, dar dacă tot am atâtea amintiri şi fotografii la îndemână, de ce nu? Mai presus de toate se află neobositul meu dor de ducă, frânat multicel de către UMF “Carol Davila”, care mă ţine prin Bucureşti mare parte din an. Ea este totuşi cea mai amplă călătorie pe care am ales-o (deşi uneori mă întreb cine pe cine a ales) şi vă rog să îmi ţineţi pumnii, am auzit că durează toată viaţa! Poate am să vă povestesc cândva.

Cum puteţi să mă susţineţi? Daţi sfoară în ţară. În primul rând, cum profilul meu personal de Facebook are în principal alte destinaţii, o să vă rog să fiţi la curent cu ceea ce fac pe pagina mea de Facebook, România Nefiltrată. Ca să o puteţi urmări în News Feed, trebuie să apreciaţi pagina. De asemenea, puteţi invita prieteni să facă acest lucru. Dacă sunteţi activi în grupuri de călătorii (în câteva dintre ele m-am înscris, deja), puteţi distribui postările mele. Dacă aveţi chiar voi o pagină dedicată plimbărilor sau curentelor de pictură din perioada interbelică sau compoziţiilor lui Bach până în ora 15:00 sau oricui, apreciez dacă împânziţi netul cu acest site. Numai pe pagini de manele să nu mă puneţi, insist.

Din ce mi-aţi spus până acum, nu scriu chiar rău, aşadar vă mulţumesc pentru faptul că mă determinaţi să existe mereu şi o dată viitoare la care să public. Nu ştiu cum va evolua blogul pe viitor, depinde foarte mult şi de timpul liber pe care mi-l voi putea aloca scrisului şi colecţionatului de noi experienţe (cel mai probabil în Bucureşti şi împrejurimi, în perioada următoare), dar sper să vă bucuraţi de orice direcţie în care s-ar putea dezvolta conceptul România Nefiltrată. V-am pupat!

 

Sinaia - romania nefiltrata
Atacaţi călătoriile! Sinaia, cota 2000 (să îi mulţumim bunei mele prietene, Laura, pentru poză)

Vezi-ţi de ţara ta!

The land of choice

The land of choice

Salut! Dacă în jocul copilăriei pe maidanul românesc strigam “ţară, ţară, vrem ostaşi”, de ceva vreme încoace ea ne strigă “oameni, oameni, vreau popor”, dar ca în orice religie, există atei care nu aud vocea. De cam mult timp se vehiculează un trend care implică excesiv cuvântul “afară”. Din păcate, nu e vorba despre copiii de astăzi, cărora nu li se spune că afară e chiar 3D, ci de “dincolo” (nu, nici de moarte). Noi am uitat să ne iubim ţara. Uite aşa, doar pentru că “ne-am născut între Carpaţi”, că tot invită brandul de ţară să le exploram grădina. Noi nu ne mai uităm pe geam, nu mai trăim în real, nu mai simţim nevoia de un contact cu ceea ce ne înconjoară, suntem handicapaţi ai lumii în care trăim. Şi lumea nu e pe Facebook – breaking news. Natura nu trebuie văzută prin Photoshop şi ultimul model Nikon (deşi fotografiile sunt o plăcere vinovată), ci respirată, adulmecată, simţită. Istoria poate deveni din amintirile neplăcute de la şcoală, o experienţă la pas.

În primul rând, nu te enerva subit la vederea “frunzei” şi la amintirea campaniei conduse de d-na Udrea pe bani buni pentru ca cineva să o deseneze atât de măiastru. În al doilea, nu politica este subiectul. Totuşi, în al treilea, voi atinge inevitabil în diverse postări, neajunsurile care survin tocmai din jocurile politice care nu sunt vreun secret – locuri părăsite, neîngrijite, nemarcate, uitate. În ultimul rând, să ştii că s-au făcut şi lucruri bune în ţara ta. Doar că mai mici şi nesusţinute şi chiar hulite de ignoranţi care pe la alte garduri strigă “să se facă, să se deie”.

Nu vreau să lungesc introducerea prin controverse interminabile. Voi discuta la obiect când va fi cazul. Pe scurt, România este superbă şi prea puţin promovată, dar initiaţive mai sunt şi atunci e momentul în care să ne salvăm de la banalitate şi să pornim la drum prin ţara noastră (da, ştiu, infrastructura e o alta bubă, DAR avem şi drumuri mult mai “în palmă” decât A1).

Îndemn: vezi-ţi de ţara ta!

Turmă de oi pe Transfăgărăşan

 

Lacul Oaşa, Alba

 

Lotrul - românia nefiltrată
Râul Lotru

 

Postăvaru - românia nefiltrată
Vedere de pe Vârful Postăvaru, 1799 metri altitudine

 

Sara pe deal, la casa bunicilor mei, Neamţ