"În esenţă, România este frumoasă, dar chipul îi este acoperit de murdărie" – Dan Puric

După-amiază la Viscri

După-amiază la Viscri

Tastez și șterg diverse formulări de început. Cum nu-mi sună bine niciuna drept întâmpinare după aproape un an si jumătate de absență de pe blog, aleg să recunosc că am mai pierdut din îndemânarea cuvintelor (dar sper să recuperez în cele ce urmează…). Deși datoria m-a ținut departe de “condei” de-o bună vreme încoace, era de așteptat ca și microbul scrisului să se lege (din nou) de un tânăr medic infecționist :). Așadar, să schimbăm peisajul încă tern de-afară, zic: vino să parcurgem împreună câțiva pași prin amintirile mele de vara trecută, atunci când am vizitat pentru prima oară deja binecunoscutul sat transilvănean Viscri, pe vremea când 2019-nCoV nu epuiza stocul de măști din farmacii.

De ce aici?

Din când în când mai intru pe site să șterg praful și să verific dacă pe lângă World Wide Web s-a format și spider web din lipsă de uzitare. Astăzi, totuși, n-am reușit să îmi explic de ce m-am oprit din scris, astfel că recenta întoarcere dintr-un city break londonez m-a influențat în alegerea temei: Viscri, un sătuc săsesc din inima țării, al cărui ambasador înflăcărat este însuși prințul Charles al Marii Birtanii. De ce să cumperi și recondiționezi o casă veche aici, când familiar îți este luxul camerelor somptuoase de la Buckingham si Windsor (alte “vechituri”, de altfel)? Înțelegem, mai mult sau mai puțin, în rândurile de mai jos.

Cum ajungi?

Așezarea nu e tocmai la drumul mare. Din E60, între Brașov și Sighișoara, ai două variante: fie o apuci pe DJ105A în dreptul localității Rupea (unde se află cetatea omonimă, pe care nu am vizitat-o încă), urmând ca în satul Dacia să urmezi DJ104L până la destinația finală, fie, dacă vii din sens opus, în dreptul localității Bunești virezi spre Viscri pe același DJ104L (vezi imaginea). Noi am optat pentru prima variantă la dus, cea recomandabilă de altfel, având în vedere că cele mai recente recenzii asupra accesului deplâng starea drumului via Bunești, aflat într-un permanent proces de reabilitare și asfaltare… Nimic surprinzător.

Drumul spre Viscri - România Nefiltrată
Variantele de mers spre Viscri

Ce am vizitat?

Dat fiind faptul că am tranzitat zona în grabă către Sighișoara (un subiect numai bun pentru o altă postare), într-o după-amiază toridă de august, poate n-am gustat experiența cu patosul tipic asociat de mulți ani încoace acestui loc. Sau poate Viscri nu este chiar atât de impresionant, îndrăznesc. Pentru cei crescuți măcar o vreme la sat, și, slavă Domnului, încă suntem destui, cărările înecate în colbul sterp al verii secetoase, vacile ce se întorc agale de la păscut, fântâna din curte, cireșele care se-apleacă greu peste gard și invită copiii la “furat”, mirosul de pâine coaptă-n casă și bătrânii rămași uitându-se cu dor în zare de după porți scorojite, toate acestea sunt o realitate bine înfiptă în memorie și-n suflet. Dincolo de specificul săsesc – căci ce-i al lui e pus deoparte, și din aceste motive atrage Viscri. Idealul unui peisaj rural izolat, într-un cadru natural de poveste, unde case mirosind a vechi se-nșiră colorate de-a lungul ulițelor doldora de copii la joacă, este mult râvnit de cei ce nu cunosc viața la țară.

Din alt punct de vedere, e drept, Viscri reprezintă una dintre multele amprente ale sașilor în Transilvania și merită prețuit ca atare, dar popularitatea sa imensă se corelează mai degrabă cu reclama internațională oferită de prințul Charles, decât cu ceea ce poți efectiv vizita sau face în acest loc. Există multe alte obiective similare și în egală măsură valoroase, dar mai puțin explorate. Cert este că fascinația și interesul sincer al unei vițe nobile britanice pentru istoria și cultura săsească, și nu Ministerul Turismului, au făcut ca sânul comunității locale să reînvie și ca astăzi autocare pline de turiști străini să înfrunte gropile până în acest sat. Ei vin aici prin puterea exemplului. Morala? Dincolo de granițele acestei țări orișice fărâmă de identitate de neam este semnalată cu toate eforturile publice, pe când în România extrem de multe obiective turistice sunt promovate prin inițiative private – localnici, investitori în căutare de liniște, retrași în mediul rural, ONG-uri. Dar nu este suficient. Nu ne miră astfel că autoritățile locale eșuează în facilitarea accesului către această destinație.

Biserica fortificată

În mod cert principala atracție și locul pe marginea căruia se poate povesti cel mai mult în Viscri este biserica evanghelică fortificată, amplasată în vârful unei coline, astfel încât din depărtare fotografiile ce o vizează sunt într-adevăr fermecătoare. Din anul 1999, biserica aparține patrimoniului mondial UNESCO, făcând parte dintr-un grup de șapte astfel de lăcașuri de cult medievale (unul dintre ele fiind biserica fortificată din Biertan, pe care am vizitat-o chiar a doua zi). Numită și “biserica albă”, în germană “weißkirch” – motiv pentru care prin românizarea cuvântului s-a ajuns la “Viscri”, aceasta datează din secolul al XIII-lea, când sașii au început reabilitarea unei bazilici părăsite ridicate de secui. Fortificarea a avut loc mai târziu. Incinta bisericii trădează simplitatea traiului comunității. Se poate vizita muzeul etnografic al bisericii, unde sunt expuse diferite obiecte de uz zilnic ale vechilor sași, precum și costume tradiționale ale acestora. De asemenea, se poate urca în cel mai înalt turn al complexului fortificat, turnul bisericii, de unde ai o priveliște superbă asupra satului și a împrejurimilor, panorama fiind chiar amețitoare.

Ceva ce nu mai văzusem până atunci și mi s-a părut interesant, a fost modalitatea de conservare a slăninei de porc în așa-zisul turn al slăninei, un loc ferit și răcoros, care deservea în trecut întregul sat. Fiecare bucată era inscripționată cu numărul casei în care locuia familia ce deținea slănina, fiind apoi agățată cu un cârlig. Grosimea și numărul bucăților aferente unei familii traduceau bunăstarea acesteia, dar nu se întâmpla niciodată ca un sătean să poftească la halca vreunui vecin, semn de cinste. Tradiția a continuat până la începutul anilor 1990, dar, în amintirea acelor vremuri, am găsit o slană “sănătoasă” expusă în același stil.

Prețul de vizitare este unul modic, și anume 10 lei pentru adulți – conform unui articol publicat în perioada în care am vizitat și eu biserica fortificată (din păcate, nu mai am biletul). Obiectivul nu este deschis pe tot parcursul anului, ci doar din aprilie până în octombrie, între orele 10:00 și 18:00, cu pauză între 13:00 și 14:00, deși un alt site menționează prelungirea programului până la ora 19:00 între 15 iunie și 15 septembrie.

La pas prin sat

Acum vine partea despre care scriam la început, cum că Viscri nu impresionează atât de mult în afara zidurilor fortificate, cu mențiunea că apreciez locuințele în stil săsesc, dar în România ai deseori prilejul să le admiri în treacăt prin Transilvania. Nu îți consumă prea mult timp cutreieratul ulițelor, iar dacă îți este foame există câteva locuri amenajate rustic, însă destul de piperate (ca preț, nu știu ca gust). De la săteni poți afla care este casa prințului Charles – amplasată undeva la intrarea în sat, vopsită în albastru. Cu una, cu alta, ne-am urcat în mașina prăfuită și-am pornit spre Sighișoara, mulțumiți că am bifat și acest obiectiv, dar nu la fel de încântați precum străinii pentru care probabil Viscri era o experiență inedită.

Ce am ratat?

După cum spuneam, nu am mâncat și nici nu am dormit la Viscri, dar vuiește internetul că ambele facilități sunt scumpicele și se adresează preponderent bugetelor turiștilor străini. Există case tradiționale recondiționate și amenajate pentru cazare, dar părerile legate de raportul calitate/preț sunt împărțite.

Nu am cumpărat șosete de lână. De pe la începutul anului 2000, a început să crească o afacere de confecționare a șosetelor și a altor obiecte vestimentare din lână de proveniență locală, proiect ce implică activ zeci de femei din sat, iar punctul de desfacere al acestor produse este… Germania! Poți achiziționa însă un suvenir direct de la sursă.

În concluzie…

Viscri merită văzut într-o zi mai lungă de vară, în drumul tău spre altă destinație, căci câteva ore sunt arhisuficiente pentru a degusta savoarea locului, dată mai ales de biserica-cetate. Nu te va impresiona însă pe cât relatează presa în timpul vizitelor prințului de Wales (poate doar dacă este prima ta escapadă rurală prin Ardeal). Până data viitoare…

Vezi-ți de țara ta!

Surse: Wikipedia, Google Maps, http://www.viscri-online.ro/, https://umblu-teleleu.ro/viscri/,

Comentarii