"În esenţă, România este frumoasă, dar chipul îi este acoperit de murdărie" – Dan Puric

Imbold

Imbold

Dacă această postare ar fi o carte, ar avea o prefaţă pe care ar scrie aşa: pentru mama şi tata.

Dragă cititorule,

Îţi mulţumesc. Ideea mea, născută aparent din nimic, dar hrănită toată viaţa, prin spiritul aventurier şi mereu cu dor de ducă, împlineşte astăzi patru luni. Nu se cădea să nu aduc vorba, că tot ne apropiem de finalul de an. În acest timp te-am făcut din vorbe şi te-am ademenit pe urmele mele sau te-am determinat să-ţi faci planuri pentru vara viitoare sau te-am plictisit, ba poate chiar contrariat. Dar uite, tu mi-ai mulţumit pentru idee, tu de colo m-ai încurajat să merg mai departe şi tu, din spate, mi-ai mărturisit că îţi place mult conceptul. Acest lucru m-a determinat să plănuiesc meru alte şi alte postări, dar şi… călătorii, căci de n-ar fi , nu s-ar mai povesti! Nu îmi este foarte uşor, întrucât ziua cred că a mai pierdut pe drum câteva ore, grăbindu-se să fie mereu la timp, pururea “astăzi”, iar eu m-am angajat faţă de mine însămi (şi sunt foarte critică!) să nu arunc compuneri de clase primare unui public mai mic sau mai mare, cum o fi. 

În continuare, întăresc convingerea că România este o ţară frumoasă şi încurajez cu drag vizitarea ei. Cred că am ajuns într-un punct în care ne-am blazat destul de ieftin, ca popor. Observ mentalităţi închistate, orbite de jocurile politice care antrenează clasicul “nimic nu merge în ţara asta”, ultragiate de avalanşa de gunoaie de prin peisaje pitoreşti, după ce tocmai au adus propria contribuţie, nepăsătoare la locurile care cu adevărat merită văzute şi, mă repet, dar şi respirate, simţite, trăite. Căci n-am spus-o eu prima, dar obiectivul nu este să supravieţuim, ci să trăim. Altfel, suntem simpli trecători ce nu ne-am îmbogăţit cu nimic sufleteşte. La final, când cel mai firesc lucru din viaţă trage linie, pleci gol.

Nu voi recomanda niciodată o locaţie exorbitantă, inaccesibilă, întrucât am crescut cu păreri sănătoase în privinţa căror lucruri îşi merită cu adevărat banii, astfel că mă poţi citi şi urma chiar în pofida aspectului financiar mai delicat. Am învăţat în aproape 24 de ani că adevăratele investiţii sunt de timp, bunăvoinţă, voie bună, optimism (las un pic la o parte, că tot nu s-a încheiat încă vacanţa de iarnă, aspectul profesional), iar câştigurile obţinute sunt singura avuţie din care nu poţi cheltui: amintirile.

Sfat: călătoreşte, române! Vezi-ţi ţara, la sat, la oraş, la mare, la munte, la deal, la câmpie, la margine de râu, la malul lacului, la mănăstire, la muzeu, la stână, la o terasă cu mâncare tradiţională, în maşină, în tren, cum vrei tu, când vrei tu şi cu cine. Numai fă-o, înainte să îţi dai comoara de acasă pe o mult râvnită vacanţă la Roma, să zicem. Nu uita că Traian a venit să îţi cucerească Dacia, o fi având motivele lui. 

Vezi-ţi de ţara ta!

Dacă vreodată voi scrie o carte, va fi despre călătorii. Şi pe prefaţa ei, va mai scrie: pentru că mi-aţi dat ocazia să înşir toate aceste rânduri şi m-aţi crescut, în mare parte, în maşină.

O postare fără imagini.

Comentarii