"În esenţă, România este frumoasă, dar chipul îi este acoperit de murdărie" – Dan Puric

Picant, dulce-acrişor

Picant, dulce-acrişor

Stând eu azi şi gândindu-mă, mi-am dat seama că o mare parte a experienţelor mele din (de la) călătorii/drumeţii/vizitele pe la prieteni de familie/copilăria la ţară/pomeniri/la o nuntă n-am mai fost din clasa a treia/timpul liber/ieşirile în oraş cu foştii iubiţi/cu viitorii iubiţi… ce ziceam? Ah da, foarte multe dintre ele sunt… culinare! Sunt uşor cucerită de către gastronomia de calitate. Ca o frământare personală – o fi pleonastic să faci asta: subliniez? În fine, până astăzi nu s-a răspuns nici măcar la întrebarea “Cât de mare e un ou mic?”. Poate voi elucida misterul ca viitor Dr. (Oetker?).

Între timp, vreau să dedic ceva mai mult text diverselor preparate (voi încerca să rămân pe făgaşul tradiţional românesc) care mi-au bucurat stomacul, sufletul şi au uşurat portofelul (cuiva). România s-a dezvoltat culinar, ne-am împânzit de chefi şi fine dining, dar simt că ne pierdem originile. Ne-am întrecut în împrumuturi din bucătării internaţionale, astfel că facem cozi interminabile la poale-n brâu pe la Zilele Oraşului, căci în rest nu prea le mai găsim. S-au umplut meniurile de cordon bleu (adesea “gordon bleau”), pizza şi paste, educând eronat clientul. Mulţi nu mai ştiu să ceară un bulz în vârf de munte, dar ar mânca o Quattro Stagioni. Acord pe această cale o bilă albă moldovenilor ce deţin “La plăcinte”, pentru îndrăzneala de a propune un lanţ de restaurante cu bunătăţi de peste Prut (multe sunt specifice şi dincoace). Din fericire, lista localurilor ce servesc româneşte într-un cadru rustic poate continua (nu numai în Capitală). Îţi aminteşti, sper, de plăcintele Mamei Luţa (de nu, dă o fugă chiar acum la postarea “Neştiuta Ampoiţa”). Se mai găteşte bine şi la festivalurile ţărăneşti. Nu în ultimul rând, să nu uităm de sate, unde prin căscioare bătrâne încă mai miroase-a ţara asta. Toate acestea sunt iniţiative, respectiv tradiţii ce merită încurajate.

Da, ştiu că mâncarea noastră e grasă şi merge pe un drum mai sigur spre ateroscleroză decât dieta mediteraneană. Astfel, nu susţin consumul zilnic al “slanei cu ceapă”, dar să îi ratezi savoarea e păcat. Mai ales pe lângă o ţuiculiţă de prune, pe vreo poiană cu iarbă deasă la mal de pârâu rece şi aer învăluit în parfum de brad – nu, nu Pitt (vezi “Transalpina”).

Dar gata cu vorbăria, urmează primul fel. Ieri am fost în plimbare prin judeţul Hunedoara şi, dintr-una într-alta, am ajuns la lacul Cinciş. Aventura de a găsi locul într-o Românie nemarcată o las pentru altă dată. Deocamdată, rămân la Motelul Cinciş, situat ceva mai sus de malul lacului, fapt care oferă o vedere panoramică asupra întinderii calme de apă în timp ce savurezi… crema de ciuperci şi hribi în pituţă! Ca mică explicaţie, ultimul cuvânt este diminutivul de la pită (pâine). Doar că numai la asta să nu te aştepţi, urmând să primeşti o adevărată pâine rotundă, cam cât un dovleac de Halloween. Proaspătă, uşor scobită pentru a găzdui supa cremă, dar cu miez moale încă tapetând pereţii “castronului”, pituţa această made my day. Crema este onctuoasă, prin ea înotând şi câteva bucăţele de hribi (sau mânătărci), intenţionat nepasate pentru a te bucura de diverse texturi, plină de gust şi, ca de fiecare dată când mănânci cu poftă, prea puţină. După mai multe linguri, descoperi cum lichidul a inundat căptuşeala şi te apleci cu sârg asupra straturilor aburinde din zugrăveala “vasului”, până când… rămâne doar coaja. Această porţie costă 13 lei, un preţ corect pentru senzaţia pe care o oferă.

Atenţie! Urmează imagini care pot genera precipitaţii abundente la nivelul cavităţii bucale.

 

romania nefiltrata - cincis
Yumm!

 

romania nefiltrata - motel cincis
Chiar nu mai este???

 

 

romania nefiltrata - Lacul Cincis
Panorama lacului Cinciş

 

romania nefiltrata - motel cincis
Terasa Motelului Cinciş

Nu ştiu cât reuşesc să redau prin imagini, însă până când gustul şi mirosul vor putea fi transmise pe Internet, îţi recomand călduros să faci un drum până acolo.

Călătoreşte şi mănâncă româneşte!

Vezi-ţi de ţara ta!

Comentarii