"În esenţă, România este frumoasă, dar chipul îi este acoperit de murdărie" – Dan Puric

Neştiuta Ampoiţa

Neştiuta Ampoiţa

Salut, cititorule! Şi, sper eu, la finele acestei postări, călătorule! După ce ţi-am arătat ceva spectaculos, am teamă că poate nu te va mai impresiona mare lucru. Cu toate acestea, îmi dau temă să reuşesc contrariul. Ce zici?

Prefaţă               De data aceasta, o să îmi spun mai întâi povestea. Ca o mică lămurire de început, e cazul să ştii că multe dintre plecările hai-hui prin ţară ale familiei mele sunt spontane. Nu se asortează haine şi nici nu se gătesc şniţele cu o zi înainte. E duminică? E până în ora 12? E ceva interesant la maxim 200 de km depărtare (da, ai citit bine, nu 20)? Suntem acolo în câteva ore şi înapoi seara. Acum, deh, s-au mai întâmplat şi nefăcute precum a pleca sâmbătă (cu regretul de a rata o curăţenie straşnică prin casă) cu ideea de excursie de o zi şi cum locaţia-i nouă, dintr-o zi se fac şi două. Mesaj de interes public: nu se recomandă părinţilor sub 18 ani (de căsătorie)! Oare ce am vrut să spun?

Cum am aflat?              Într-o astfel de duminică de vară, în 2008, probabil că nu făceam nimic special. Când colo, pe prăfuitul TVR2, la “Viaţa Satului”, se prezenta un festival oarecare, al plăcintelor, din satul Ampoiţa, Alba, la poalele unor dealuri de verde. Cele câteva elemente trigger ale părinţilor mei au fost atinse: un loc nou -> potenţială excursie -> mâncare la faţa locului -> “vai, ce bine am mai mâncat” -> poze -> potenţială excursie de întoarcere -> amintiri frumoase. Am mai zis mâncare? Hai că şi eu sunt la fel :)) Probabil că într-o oră eram în maşină.

Cum a fost?               Există locuri în care am fost doar o dată în România şi locuri care ne-au rechemat în fiecare an. Satul acesta e din a doua categorie. O să tot vorbesc de legături create cu anumite locuri. Revenind, a ajunge acolo îmi amintesc să ne fi dat ceva bătăi de cap, ne-am lămurit mai greu cu indicatoarele (sau lipsa lor), dar stai liniştit, voi descurca iţele. De cum am intrat în sat, însă, pe partea dreaptă, în curtea pensiunii “Casa cu Dor”, din păcate închisă astăzi, la poalele “Calcarelor de la Ampoiţa” (vorbim imediat), aşteptau negustori din tot Ardealul (fie, poate nu chiar tot) să ne îmbie cu felurite bucate. În costume populare, fiecare îşi promova sătucul. Aşa… şi acum crezi că am băgat la ghiozdan şi am plecat acasă.

Ampoiţa - românia nefiltrată
Cu de toate

De fapt…              La mică distanţă cu maşina de această manifestare, sărbătoare era şi la pensiunea “Izvorul Muntelui”. Poţi să uiţi denumirea asta, eşti acasă la mama Luţa. Ascunsă de vegetaţie sănătoasă, un podeţ te trece pârâul Ampoiţa, ce curge de-a stânga şoselei, ajungând în parcarea spaţioasă. De cum am intrat în curte, locul ne-a intrat în suflet. Amenajată cu gust şi iubire pentru natură, pensiunea ascundea la mese intime zeci de oameni fericiţi. Poteci pietruite sau nu, fântâni stilizate, ţesături tradiţionale, flori tachinând verdele, pomi fructiferi, pisici sătule dormind pe unde le fura somnul, foişoare şi… plăcinte pe lespede cum n-ai mai mâncat nicăieri.

Mama Luţa - românia nefiltrată
La Mama Luţa, 2008

 

Mama Luţa - românia nefiltrată
Tot aici, 2011

 

Mama Luţa - românia nefiltrată
Cristina, versiunea 2011 (ah, nu ţi-am spus cum mă cheamă până acum)

 

Mama Luţa - românia nefiltrată
Unde stai? (2016)

 

Mama Luţa - românia nefiltrată
Vreau înapoi… (2016)

Plăcintele mamei Luţa                   Nu ştiu care e definiţia ta de plăcintă. A mea nu era cea pe care am savurat-o acolo, dar e preferata mea de astăzi. Plăcintele coapte pe lespede de piatră sunt subţiri şi umplute cu diverse. În meniu vei găsi: brânză şi mărar, cartofi, varză (un pic murată), brânză dulce, mere şi dulceaţă. În anii trecuţi, serveau o pastă de măceşe făcută în casă, weekendul trecut au oferit magiun de prune. Porţia presupune 6 triunghiuri cu aceeaşi compoziţie, la preţul de 4 lei (sau 4,5, nu sunt sigură). Noi de obicei le vrem pe toate cele sărate şi pe cele cu dulceaţă, care chiar ne satură! Lângă, nu lipseşte niciodată siropul făcut în casă servit cu apă minerală. E foarte bun cel de zmeură, dar mai sunt şi alte variante. Nici oferta de ciorbiţe (recomand fasole cu ciolan), platouri şi pălinci nu te lasă rece. Ce-i drept, pe ultima o savurezi dacă îţi petreci şi noaptea acolo. Cum am făcut prin 2010, dar evoluţia locului urmează ceva mai jos.

Mama Luţa - românia nefiltrată
La plăcinte, înainte!

Ce poţi să faci?              Dacă eşti genul care jubilează la distracţii la tot pasul, muzică tare şi aglomeraţie, aici nu e de tine. Pensiunea s-a dezvoltat de la an la an, dar tot ce-ţi poate oferi este un cadru natural liniştit la poalele Trascăului, lângă susurul Ampoitei şi o cameră rustică spre care urcă mirosurile ameţitoare ale bucătăriei. Adică mult. În fiecare an, gospodarii familiei au construit noi dependinţe, au creat noi ascunzişuri pentru meseni, au amenajat grădina din spate, astfel încât astăzi capacitatea locurilor a crescut considerabil. Tot în spate, dragi părinţi de copii mici, găsiţi un loc de joacă pentru aceştia şi diverse animale mai mari sau mai mici. Zilele trecute am mângâiat doi măgari aflaţi lângă curtea unor fazani, vecini la rândul lor cu un morman de pisici tolănite în propria cuşcă de joacă şi, nu departe, îşi are sălaşul şi un ciobănesc care nu prea interacţionează cu publicul. Deh, căldură mare, mon cher! Cât despre cameră, condiţiile erau foarte bune încă de acum câţiva ani, amenajate tradiţional şi primitoare. Voi ataşa lista de preţuri afişată pe site-ul lor. Era să uit! Te afli la 12 km de… Alba Iulia! Acest oraş candidează pentu o postare viitoare, nu spun mai multe. Astfel că dacă înnoptezi la mama Luţa sau eşti doar în tranzit, dă o raită prin oraş.

Mama Luţa - românia nefiltrată
Măgari sunt peste tot, dar doar unul are coamă

 

Mama Luţa - românia nefiltrată
Oferta de cazare

Interesant…                    De treci de indicatoare/De departe vezi albind/Şi îţi par impunătoare/Mândre, stâncile de argint. Stai, asta e din alt film. Şi sunt de calcar, nu săriţi să le escaladaţi. Spun asta şi pentru că în jurul celor 3 “Calcare de la Ampoiţa”, vizibile din tot satul, s-a făurit o legendă potrivit căreia “ar fi blestemate”. Se spune că oricine încearcă să le escaladeze sfârşeşte cel puţin şifonat, chiar şi alpiniştii profesionişti. Bătrânii satului pretind că înainte de un eveniment nefericit, precum un incendiu, pe pietre s-ar prelinge apă. Înalte de 44, 27 şi, respectiv, 15 metri, de rău augur sau nu, cele trei stânci oferă un farmec aparte locului, ca o piatră de temelie a satului (s-au găsit obiecte ce ar aparţine epocii de bronz). Asta a considerat şi statul român, fiind declarate în anul 2000 arie protejată – rezervaţie naturală de tip botanic şi geologic.

Calcarele de la Ampoiţa - românia nefiltrată
Calcarele Ampoiţei

Cum ajungi?                  Satul Ampoita, comuna Meteş, judeţul Alba, este destinaţia ta. Pornind din Alba Iulia, mai întâi trebuie să ajungi la Kaufland, ca reper uşor de atins. Acolo se află intersecţia bulevardelor Revoluţiei 1989 şi al Republicii cu DN 74, pe care trebuie să îl urmezi. Urmează 12 km în care laşi în urmă traficul, ajungând la o mică intersecţie cu Drumul Comunal 68, spre dreapta. Ai ajuns. DN 74 se continuă cu o altă poveste, mergând spre Zlatna. De aici, poţi ajunge la Abrud (unde funcţionează Mocăniţa Abrud-Câmpeni), care este la doi paşi de Roşia Montană sau poţi să te aventurezi până în staţiunea Arieşeni (urmează o postare cu zona). Revenind, la prima noastră vizită, în 2008, am considerat distractiv să ne întoarcem acasă pe această parte, urmând ca după Zlatna să cotim spre Almaşu Mare, ajungând în Geoagiu, Hunedoara, pe DJ 705. La acea vreme, drumul nu era în întregime asfaltat şi a fost destul de anevoios şi de lung, deşi frumos. Nu l-aş recomanda astăzi, deşi nu am informaţii actualizate. Din Geoagiu se ajunge pe autostrada A1 (nu, nu la Piteşti:))) sau pe Europeanul 68, după preferinţe. Aici nu sunteţi departe de Deva, Orăştie sau Alba Iulia.

Almaşu Mare - românia nefiltrată
Vedere spre Zlatna, de pe drumul spre Almaşu Mare. Ca de obicei, ne ameninţă furtuni pe drumuri neştiute.

Epilog                  Ce ţi-am povestit astăzi e o mărturie şi un îndemn la frumos şi tradiţie. Nu te gândi prea mult înainte, vei cântări plusuri şi minusuri şi poate vei alege un al 5-lea weekend la mare. Fă-ţi un bine şi hai după mine!

Vezi-ţi de ţara ta!

Surse: Wikipedia, Google Maps, http://www.mamaluta.ro/, ziarul Libertatea (referitor la legendele Calcarelor de la Ampoiţa)

Comentarii